prânzișor

română

Etimologie

Din prânz + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /prɨn.zi'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului prânzișor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prânzișor	prânzișoare
Articulat	prânzișorul	prânzișoarele
Genitiv-Dativ	prânzișorului	prânzișoarelor
Vocativ	prânzișorule	prânzișoarelor

1. (înv. și pop.) prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț.
2. loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online