prădător

română

Etimologie

Din a prăda + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /prə.də'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului prădător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prădător	prădători
Articulat	prădătorul	prădătorii
Genitiv-Dativ	prădătorului	prădătorilor
Vocativ	prădătorule	prădătorilor

1. (rar) persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț.
2. (reg.) om risipitor, cheltuitor.

Cuvinte derivate

• prădătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online