prădalică
Etimologie
Din slavă (veche) prădalica.
Pronunție
- AFI: /prə'da.li.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului prădalică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prădalică | prădalice |
| Articulat | prădalica | prădalicele |
| Genitiv-Dativ | prădalicei | prădalicelor |
| Vocativ | prădalică | prădalicelor |
- (în evul mediu, în țara românească) bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a proprietarului.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online