prănicare
Etimologie
Din prănica.
Pronunție
- AFI: /prə.ni'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului prănicare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prănicare | prănicări |
| Articulat | prănicarea | prănicările |
| Genitiv-Dativ | prănicării | prănicărilor |
| Vocativ | prănicare, prănicareo | prănicărilor |
- acțiunea de a prănica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri