prăpastie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) propastĩ.

Pronunție

  • AFI: /prə'pas.ti.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăpastie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăpastie prăpăstii
Articulat prăpastia prăpastiile
Genitiv-Dativ prăpastiei prăpastiilor
Vocativ prăpastie prăpastiilor
  1. povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune.
  2. (fig.) nenorocire, dezastru; primejdie mare.
  3. (înv. și pop.) noian de ape; adâncul apelor.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge
  • A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică
  • A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii


Traduceri

Referințe