prăznuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din prăznui.

Pronunție

  • AFI: /prəz.nu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăznuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăznuire prăznuiri
Articulat prăznuirea prăznuirile
Genitiv-Dativ prăznuirii prăznuirilor
Vocativ prăznuire, prăznuireo prăznuirilor
  1. acțiunea de a prăznui și rezultatul ei.


Traduceri