practicant

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Praktikant.

Pronunție

  • AFI: /prak.ti'kant/


Substantiv


Declinarea substantivului
practicant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ practicant practicanți
Articulat practicantul practicanții
Genitiv-Dativ practicantului practicanților
Vocativ practicantule practicanților
  1. persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice).
  2. cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe