precept
Etimologie
Din franceză précepte.
Pronunție
- AFI: /pre'ʧept/
Substantiv
| Declinarea substantivului precept | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | precept | precepte |
| Articulat | preceptul | preceptele |
| Genitiv-Dativ | preceptului | preceptelor |
| Vocativ | ' | ' |
- formulă care exprimă o modalitate de comportare; principiu călăuzitor; linie de conduită; regulă.
- propunere argumentată; sfat; recomandare.
Traduceri
Traduceri