preceptor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză précepteur.

Pronunție

  • AFI: /pre.ʧep'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
preceptor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ preceptor preceptori
Articulat preceptorul preceptorii
Genitiv-Dativ preceptorului preceptorilor
Vocativ ' '
  1. persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie.


Traduceri