precupeți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din precupeț.

Pronunție

  • AFI: /pre.ku.pe'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
precupeți
Infinitiv a precupeți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
precupețesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să precupețească
Participiu precupețit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) (rar) a practica meseria de precupeț; (p.ext.) a vinde cu preț de speculă; a trafica.
  2. (v.tranz.) (fig.) (în propoziții negative) a nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe