prelinge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pre- + a linge.

Pronunție

  • AFI: /pre'lin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) prelinge
Infinitiv a (se) prelinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) preling
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) prelingă
Participiu prelins
Conjugare III
  1. (v.refl.) (despre lichide) a se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect); a curge domol.
  2. (v.tranz.) a lăsacurgă încet.
  3. (v.refl.) (fam.), A se strecura, a se furișa; a aluneca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe