prelucire
Etimologie
Din preluci.
Pronunție
- AFI: /pre.luˈʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului prelucire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prelucire | preluciri |
| Articulat | prelucirea | prelucirile |
| Genitiv-Dativ | prelucirii | prelucirilor |
| Vocativ | prelucire, prelucireo | prelucirilor |
- acțiunea de a preluci și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri