prerogativă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză prérogative.

Pronunție

  • AFI: /pre.ro.ga'ti.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
prerogativă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prerogativă prerogative
Articulat prerogativa prerogativele
Genitiv-Dativ prerogativei prerogativelor
Vocativ ' '
  1. privilegiu acordat în exclusivitate unui organ de stat sau unei persoane oficiale.


Traduceri