presimțământ

română

Etimologie

Din a presimți + sufixul -ământ (după franceză pressentiment).

Pronunție

• AFI: /pre.sim.ʦə'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului presimțământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	presimțământ	presimțăminte
Articulat	presimțământul	presimțămintele
Genitiv-Dativ	presimțământului	presimțămintelor
Vocativ	presimțământule	presimțămintelor

1. (rar) presimțire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online