prezicător
română
Etimologie
Din a prezice + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /pre.zi.kə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului prezicător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prezicător | prezicători |
| Articulat | prezicătorul | prezicătorii |
| Genitiv-Dativ | prezicătorului | prezicătorilor |
| Vocativ | prezicătorule | prezicătorilor |
- persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online