pribeag

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) prĕbĕgŭ.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
pribeag
Singular Plural
Masculin pribeag pribegi
Feminin pribeagă pribege
Neutru pribeag pribege
  1. care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
  2. refugiat, fugar, emigrant.
  3. singur, izolat, răzleț.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
pribeag
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pribeag pribegi
Articulat pribeagul pribegii
Genitiv-Dativ pribeagului pribegilor
Vocativ pribeagule pribegilor
  1. persoană care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
  2. om refugiat, fugar, emigrant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe