Sari la conținut

pricălire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din pricăli.

Pronunție

  • AFI: /pri.kə'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
pricălire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pricălire pricăliri
Articulat pricălirea pricălirile
Genitiv-Dativ pricălirii pricălirilor
Vocativ pricălire, pricălireo pricălirilor
  1. acțiunea de a pricăli și rezultatul ei.


Traduceri