prigonire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prigoni.

Pronunție

  • AFI: /pri.go'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prigonire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prigonire prigoniri
Articulat prigonirea prigonirile
Genitiv-Dativ prigonirii prigonirilor
Vocativ prigonire, prigonireo prigonirilor
  1. acțiunea de a prigoni și rezultatul ei.


Traduceri