privință

română

Din a privi + sufixul -ință.

Declinarea substantivului privință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	privință	privințe
Articulat	privința	privințele
Genitiv-Dativ	privinței	privințelor
Vocativ	privință	privințelor

(loc.adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere.
(loc.prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la...