proclamator

română

Etimologie

Din franceză proclamateur.

Pronunție

• AFI: /pro.kla.ma'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului proclamator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proclamator	proclamatori
Articulat	proclamatorul	proclamatorii
Genitiv-Dativ	proclamatorului	proclamatorilor
Vocativ	proclamatorule	proclamatorilor

1. persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public.

Cuvinte derivate

• proclamatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online