Sari la conținut

procunoaștere

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din procunoaște.

Pronunție

  • AFI: /pro.ku'no̯aʃ.te.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
procunoaștere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ procunoaștere procunoașteri
Articulat procunoașterea procunoașterile
Genitiv-Dativ procunoașterii procunoașterilor
Vocativ procunoaștere, procunoaștereo procunoașterilor
  1. acțiunea de a procunoaște și rezultatul ei.


Traduceri