procurare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din procura.

Pronunție

  • AFI: /pro.ku'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
procurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ procurare procurări
Articulat procurarea procurările
Dativ-Genitiv procurării procurărilor
Vocativ procurare, procurareo procurărilor
  1. acțiunea de a procura și rezultatul ei.


Traduceri