profețire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din profeți.

Pronunție

  • AFI: /pro.fe'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
profețire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ profețire profețiri
Articulat profețirea profețirile
Genitiv-Dativ profețirii profețirilor
Vocativ profețire, profețireo profețirilor
  1. acțiunea de a profeți și rezultatul ei.


Traduceri