promitere
română
Etimologie
Din promite.
Pronunție
- AFI: /pro'mi.te.re/
Substantiv
Declinarea substantivului promitere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | promitere | promiteri |
Articulat | promiterea | promiterile |
Genitiv-Dativ | promiterii | promiterilor |
Vocativ | promitere, promitereo | promiterilor |
- acțiunea de a promite și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a promite