prosocotire
Etimologie
Din prosocoti.
Pronunție
- AFI: /pro.so.ko'ti.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului prosocotire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prosocotire | prosocotiri |
| Articulat | prosocotirea | prosocotirile |
| Genitiv-Dativ | prosocotirii | prosocotirilor |
| Vocativ | prosocotire, prosocotireo | prosocotirilor |
- acțiunea de a prosocoti și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a prosocoti