prudență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză prudence < latină prudentia, italiană prudenza.

Pronunție

  • AFI: /pru'den.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prudență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prudență invariabil
Articulat prudența invariabil
Genitiv-Dativ prudenței invariabil
Vocativ prudență invariabil
  1. însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție.


Traduceri

Anagrame

Referințe