pufni

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din puf + sufixul -ni.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
pufni
Infinitiv a pufni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pufnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pufnească
Participiu pufnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre ființe) a expira pe nări cu zgomot, scurt și sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii).
  2. (v.intranz.) (despre mașini) a da afară cu zgomot, scurt și sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a ieși cu zgomot.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos


Traduceri

Referințe