punctuleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din punct + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /punk.tu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
punctuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ punctuleț punctulețe
Articulat punctulețul punctulețele
Genitiv-Dativ punctulețului punctulețelor
Vocativ punctulețule punctulețelor
  1. punctișor.


Traduceri

Referințe