pupitru

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză pupitre.

Pronunție

  • AFI: /pu'pi.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
pupitru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pupitru pupitre
Articulat pupitrul pupitrele
Genitiv-Dativ pupitrului pupitrelor
Vocativ pupitrule pupitrelor
  1. obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; (p.restr.) partea de deasupra a unei astfel de bănci.

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe