pupitru

română

Etimologie

Din franceză pupitre.

Pronunție

• AFI: /pu'pi.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului pupitru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pupitru	pupitre
Articulat	pupitrul	pupitrele
Genitiv-Dativ	pupitrului	pupitrelor
Vocativ	pupitrule	pupitrelor

1. obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; (p.restr.) partea de deasupra a unei astfel de bănci.

Cuvinte compuse

• pupitru de comandă

Locuțiuni

• (loc.adv.) La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online