puterire
Etimologie
Din puteri.
Pronunție
- AFI: /pu.te'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului puterire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | puterire | puteriri |
| Articulat | puterirea | puteririle |
| Genitiv-Dativ | puteririi | puteririlor |
| Vocativ | puterire, puterireo | puteririlor |
- acțiunea de a puteri și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a puteri