quiver

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din germana vestică *kokar-, prin vechea franceză.

Pronunție

  • AFI: /ˈkwɪ.vɜː/


Substantiv

quiver, pl. quivers

  1. tolbă, cucură, faretră, săhăidac, tăftui


Verb


Conjugarea verbului
to quiver
Infinitiv to quiver
Prezent simplu
pers. 3 sg.
quivers
Trecut simplu quivered
Participiu trecut quivered
Participiu prezent quivering
  1. a tremura, a dârdâi, a fremăta

Sinonime