râșnire
Etimologie
Din râșni.
Pronunție
- AFI: /rɨʃ'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului râșnire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | râșnire | râșniri |
| Articulat | râșnirea | râșnirile |
| Genitiv-Dativ | râșnirii | râșnirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a râșni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri