râcăluire
Etimologie
Din râcălui.
Pronunție
- AFI: /rɨ.kə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului râcăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | râcăluire | râcăluiri |
| Articulat | râcăluirea | râcăluirile |
| Genitiv-Dativ | râcăluirii | râcăluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a râcălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri