râncă

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea substantivului râncă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	râncă	rânci
Articulat	rânca	râncile
Genitiv-Dativ	râncii	râncilor
Vocativ	râncă	râncilor

vână de bou; (p.ext.) cravașă.
inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car.