râncăluire
Etimologie
Din râncălui.
Pronunție
- AFI: /rɨn.kə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului râncăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | râncăluire | râncăluiri |
| Articulat | râncăluirea | râncăluirile |
| Genitiv-Dativ | râncăluirii | râncăluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a râncălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri