râncheza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Origine incertă. Probabil creație expresivă, confer greacă ῥογϰίζω (rogkízo), ῥογχαλίζω (rogchalízo, „a sforăi”), latină *rhonchizāre < rhonchāre.

Pronunție

  • AFI: /rɨn.ke'za/


Verb


Conjugarea verbului
râncheza
Infinitiv a râncheza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) rânchează
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să râncheze
Participiu rânchezat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre cai) a scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe