rânturare
Etimologie
Din rântura.
Pronunție
- AFI: /rɨn.tu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rânturare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rânturare | rânturări |
| Articulat | rânturarea | rânturările |
| Genitiv-Dativ | rânturării | rânturărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rântura și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri