râșnițar

română

Etimologie

Din râșniță + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /rɨʃ.ni'ʦar/

Substantiv

Declinarea substantivului râșnițar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	râșnițar	râșnițari
Articulat	râșnițarul	râșnițarii
Genitiv-Dativ	râșnițarului	râșnițarilor
Vocativ	râșnițarule	râșnițarilor

1. persoană care macină sau fărâmă porumb, sare etc. cu râșnita.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online