râcâitură

română

Etimologie

Din a râcâi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /rɨ.kɨ.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului râcâitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	râcâitură	râcâituri
Articulat	râcâitura	râcâiturile
Genitiv-Dativ	râcâiturii	râcâiturilor
Vocativ	râcâitură	râcâiturilor

1. râcâire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căruțăria

Referințe

• DEX '98 via DEX online