râuleț

română

Etimologie

Din râu + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /rɨ.uˈleʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului râuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	râuleț	râulețe
Articulat	râulețul	râulețele
Genitiv-Dativ	râulețului	râulețelor
Vocativ	râulețule	râulețelor

1. diminutiv al lui râu; râușor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aretul
• lăture
• reluat

Referințe

• DEX '98 via DEX online