rățucă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rață + sufixul -ucă.

Pronunție

  • AFI: /rə'ʦu.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rățucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rățucă rățuci
Articulat rățuca rățucile
Genitiv-Dativ rățucii rățucilor
Vocativ rățucă rățucilor
  1. (rar) rățușcă.


Traduceri

Anagrame

Referințe