răblăgire
Etimologie
Din răblăgi.
Pronunție
- AFI: /rə.blə'ʤi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răblăgire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răblăgire | răblăgiri |
| Articulat | răblăgirea | răblăgirile |
| Genitiv-Dativ | răblăgirii | răblăgirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răblăgi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri