răcăluire
Etimologie
Din răcălui.
Pronunție
- AFI: /rə.kə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răcăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răcăluire | răcăluiri |
| Articulat | răcăluirea | răcăluirile |
| Genitiv-Dativ | răcăluirii | răcăluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răcălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri