răcluire
Etimologie
Din răclui.
Pronunție
- AFI: /rə.kluˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răcluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răcluire | răcluiri |
| Articulat | răcluirea | răcluirile |
| Genitiv-Dativ | răcluirii | răcluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răclui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri