rămășag

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din rămas + sufixul -șag.

Pronunție

  • AFI: /rə.mə'ʃag/


Substantiv


Declinarea substantivului
rămășag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rămășag rămășaguri
Articulat rămășagul rămășagurile
Genitiv-Dativ rămășagului rămășagurilor
Vocativ rămășagule rămășagurilor
  1. (construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe