rămășag

română

Din rămas + sufixul -șag.

Declinarea substantivului rămășag
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rămășag	rămășaguri
Articulat	rămășagul	rămășagurile
Genitiv-Dativ	rămășagului	rămășagurilor
Vocativ	rămășagule	rămășagurilor

(construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas.