răntălire
Etimologie
Din răntăli.
Pronunție
- AFI: /rən.tə'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răntălire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răntălire | răntăliri |
| Articulat | răntălirea | răntălirile |
| Genitiv-Dativ | răntălirii | răntălirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răntăli și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri