răpăitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a răpăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rə.pə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răpăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răpăitură răpăituri
Articulat răpăitura răpăiturile
Genitiv-Dativ răpăiturii răpăiturilor
Vocativ răpăitură răpăiturilor
  1. răpăit.


Traduceri

Anagrame

Referințe