răsculător

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) răscula + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /rəs.ku.lə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsculător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsculător răsculători
Articulat răsculătorul răsculătorii
Genitiv-Dativ răsculătorului răsculătorilor
Vocativ răsculătorule răsculătorilor
  1. (înv.) persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit.


Traduceri

Referințe