răsculător

română

Etimologie

Din a (se) răscula + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /rəs.ku.lə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului răsculător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsculător	răsculători
Articulat	răsculătorul	răsculătorii
Genitiv-Dativ	răsculătorului	răsculătorilor
Vocativ	răsculătorule	răsculătorilor

1. (înv.) persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online