răsfira

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din răs- + fir.

Pronunție

  • AFI: /rəs.fi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
răsfira
Infinitiv a răsfira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răsfir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răsfire
Participiu răsfirat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul.
  2. (v.refl. tranz.) a (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți.
  3. a risipi, a împrăștia, a presăra.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe