răsuc
română
Etimologie
Din a răsuci (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /rəs'uk/
Substantiv
| Declinarea substantivului răsuc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răsuc | răsucuri |
| Articulat | răsucul | răsucurile |
| Genitiv-Dativ | răsucului | răsucurilor |
| Vocativ | răsucule | răsucurilor |
- unealtă de lemn asemănătoare cu fusul, cu un cârlig la capătul de jos, de care se leagă firul pentru a putea fi răsucit.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online