răsuc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a răsuci (derivat regresiv).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
răsuc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsuc răsucuri
Articulat răsucul răsucurile
Dativ-Genitiv răsucului răsucurilor
Vocativ răsucule răsucurilor
  1. unealtă de lemn asemănătoare cu fusul, cu un cârlig la capătul de jos, de care se leagă firul pentru a putea fi răsucit.


Traduceri

Anagrame

Referințe